Izbăvire
plâng pietre în sinistre murmure
și copacii se închină în nopți fără de capăt.
macabre dansuri ne afundă în agonii.
Haosul ne iartă.
Simt cum în curând o cumplită amorțire va cuprinde lumea. Vom muri toți la fel, închiși în casele noastre mici, plictisiți, fără niciun simțământ. Plâng pietre de moartea acestei lumi. Haosul ne iartă.
vom porni o luptă spre izbăvire.
vom iubi fiecare copac ce se apleacă spre străzi pustii
vom ieși din rătăciri și plânsete infinite.
Haosul ne iartă.
„Simt o lume deasupra mea... Aş vrea să ajung odată atât de ferm şi inuman ca s-o pot prinde întreagă, magnifică şi eternă cum e...” (Eliade)
și copacii se închină în nopți fără de capăt.
macabre dansuri ne afundă în agonii.
Haosul ne iartă.
Simt cum în curând o cumplită amorțire va cuprinde lumea. Vom muri toți la fel, închiși în casele noastre mici, plictisiți, fără niciun simțământ. Plâng pietre de moartea acestei lumi. Haosul ne iartă.
vom porni o luptă spre izbăvire.
vom iubi fiecare copac ce se apleacă spre străzi pustii
vom ieși din rătăciri și plânsete infinite.
Haosul ne iartă.
„Simt o lume deasupra mea... Aş vrea să ajung odată atât de ferm şi inuman ca s-o pot prinde întreagă, magnifică şi eternă cum e...” (Eliade)
Imi place ca haosul ne iarta.Oare cat o sa ne mai ierte haosul asta?Imi plac versurile tale si cred ca merg puse in piese muzicale.Eliade e mic copil pe langa tine.
ReplyDelete