Cuvânt către muritori

Năvalnic, privirea-mi fuge către orizontul plumburiu. Platonic, mă completează. Poate sunt doar plăsmuirea unui apus nădușitor.
Simt că din ce în ce mai repede toată existența noastră apăsătoare înmărmurește și, încetișor, dispare, răzbită de pustietate.
După, toți vom face parte din Univers, vom aparține plenititudinii sale. Tot nemulțumiți veți fi, cuprinși de atâta falsitate?
Acela va fi doar un început al infinității noastre, unde din trecători vom fi veșnici, din făpturi vom fi cerești.

(Mai, 2011)