Rege rătăcit

Ultimul fum și țigara s-a stins. Ochii împăienjeniți priveau absenți. Omul se ridică, își pune jacheta pe care scrie free man și părăsește încăperea plină de oameni beți, indiferenți.
Străzile sunt goale. Tocmai a plouat și este umed pe jos, luminile slabe reflectându-se în urmele trecătorilor întunecați. De undeva se aude Still Got The Blues. Într-un bloc, la o fereastră, o fetiță privește omul care străbate în fiecare noapte strada:
- Cum te numești? un glas pătrunde în sufletul omului și-l cutremură. Omul se oprește și se uită palid la fetiță.
- Eu sunt un rege... Da' tu, mă rog, ce... eu sunt singur, sunt om singur, singur, foarte, foarte, singur sunt. Mă numesc Hoinaru'. Hoinaru' mă numesc, așa mă numesc, așa.
Și începe să alerge, dispărând în goliciunea străzii.
Un felinar pâlpâia năuc. De departe se auzeau bețivi cântând... și niște pietre plângând.