Vertij

Piatră suntem
Ușor,
mi-e dor.
Fură-mi teama,
Și surâsul,
Și ochii.

Oarbă lume,
pământ vei fi
în noapte cea albastră...
Și tu,
cer,
apă.

Ființa-n fugă,
Ziua cade,
Nimeni nu iubește.

Ia-mă, simplitate.
Ia-mă tu, golește-mă de Univers.
Distruge omul din mine, lasă un suflet,
lasă sufletul ăsta, e de nimic.
E nimic.

Scoate-mă din tine
Rupe-mă de hainele lumii
Și lasă-mă.
Te rog eu, lasă-mă.

Iar acum e fericit
Inconștient, mișcător, nemuritor
Și vântul suflă cenușa ce-a rămas.

Plutește în nonsens
Respiră cuvinte goale
Iubește neutru
Până te dizolvi în negrăit
Dispari apoi, în nemărginire
Uitat ești
Și-ai fost.

Vreau să plouă.

Îți poruncesc
să fugi,
să uiți,
să taci.

Piatră suntem...
Fură-mi ochii, fură-i!