***

Incep toate sa devina amintiri. Se termina, se schimba, dispar. Toate incep sa se schimbe, devin diferite. Devin din prezent in trecut, istorie, amintire. Devin ceva ce au fost dar nu vor mai fi... pentru ca toate lucrurile au un timp al lor.
Si intr-un final vor fi toate complet schimbate. Ne vom intoarce cu gandul la trecut, asa cum stiam ca era odata, dar totul va fi diferit complet. Nu vom mai recunoaste ce a fost, lumea va fi schimbata, modul lor de a fi. Ne vom departa usor, usor de ceea ce avem mai drag... vom incepe sa uitam, sa aducem lucruri noi, sa cunoastem noi oameni.
Vom uita la un moment dat si de trecut. Ne vom schimba si noi, si gandirea noastra, si modul de a privii lucrurile.
Si asta ma inspaimanta. Nu vreau sa uit, nu vrea sa plec, nu vreau sa ma despart de toate lucrurile de care sunt asa aproape, de toate lucrurile pe care tocmai incepeam sa le cunosc, sa le simt. Nu vreau in alta lume, cu alti oameni diferiti.
Acum toate lucrurile incep sa devina ultime: un ultim antrenament, ultim concert, utima zi de scoala... ultime momente cu colegi, prieteni... ultime clipe in camera mea plangand. Si daca nu ultimele, printre ultimele.
Dupa aceea paseste in universul meu si al celor de care ma departez uitarea.