Restul e pustiu

Fantome triste se strecoara pe sub usa. E intuneric, dar peretii sunt strabatuti de umbre sinistre ce mangaie lin atmosfera. Lumina neagra se imprastie prin aer. O raza rupta din felinarul de afara se zbate sa intre pe geamul crapat. O jucarie veche atarna de veioza ce palpaie usor prin intunericul trist. Se aude o bataie ritmica in lemnul putrezit. Ma uit dese ori in spate, dar nu vad nimic. Ce ma astept sa vad? Trupuri transparente ce plutesc, ochi albastrii pierduti in intuneric? Mi-e frica si te caut. Mana imi merge singura pe sub plapuma rece si deranjata. Te caut, dar nu te gasesc. Te strig, dar nu mai esti. Ai plecat. Ma ridic pe marginea patului ametita de vedeniile sinistre. Tremur. Oftez adanc si plang. Orele trec greu iar aerul devine din ce in ce mai strain. Nu stiu exact unde sunt. E intuneric si mi-e frig. Mi-e frica. Parul imi acopera fata si curge pe patul tare si rece. Nu mai esti, ai plecat. In fata e pustiu si gol. Eu sunt pierduta. Spiritele deseneaza miscari fine ce lasa o usoara urma ce se pierde in infinitul asta.
Nu te gasesc, nu te mai gasesc. Ai plecat.
In coltul acela de camera stau eu strabatuta de privelisti gotice din alte lumi.


Nu te gasesc, ai plecat.