Innumerus

Moartea.

Stau cu fata lipita de geam. Stropi inocenti se preling, ratacind pe sticla aburita. Sunt lacrimi sau e ploaia. Nici eu nu stiu. Nu stiu nici cine sunt, nici ce vreau, nici ce iubesc. Toate zilele mi le petrec privind ceasul si ascultand bataile sale lungi ce parca nu se mai termina. Zilele cad greu peste mine acoperindu-ma. Nu mai pot iesi din plapuma asta de vise ce ma invadeaza.

Soarele.

Am momente in care plutesc. Plutesc intr-o mare de nimic, intr-o mare de timp ce se pierde. Nu mai am inspiratie. Lumea vorbeste cu mine, dar eu nu vorbesc cu lumea. Parca nu mai inteleg.

Asta-i firul continuu al vietii. Cel putin asa-l simt.
Innumerus.