Imperiul pierdut

Deseori imi vine sa evadez. Sa izbucnesc precum o lava fierbinte si sa curg necontenit peste lumea asta murdara. Sa fiu singura, sa inghit tot ce se poate inghiti. Sau sa ma inalt ca o pasare trecand bariera dintre lume si restul.

Mi-e scarba de lume, de oameni, de aceleasi privelisti monotone, ruginite. M-am plictisit de nucii batrani ce-ti modeleaza drumul. Totul e praf, nimic nu a mai ramas.
Vreau oameni cu care sa pot discuta, sa impart placeri sau drame, idile sangerande.

Doamne, ce va ajunge lumea asta? Pana unde dracu' vor putea sa ne inunde cu idei, cu sentimente?


Am sa evadez. Promit!