Jurnalu' fermecat

În fiecare jurnal este scris ceva. Unele sunt chiar pline. Chestia e ca nu știu cum de fiecare dată cand vrei să mai scrii ceva în el mai găsești câte o pagină. Deci, e ca și cum s-ar spune ca jurnalul nu se umple niciodata?! Cel puțin asta mi se întâmplă mie, dar nu știu cum dracu' că de fiecare data verific si zic ” Gata mă, acum chiar ca nu mai am pagini” și pe urmă mai găsesc câte una, două imaculate și liniate. Nici nu se mai pune problema că mi-am pierdut cheița, că nu are coperta ci doar o pagina mâzgâlită cu ”Da, știu ce credetzi hahahhhh dadada șșșștiuuuu nu e jjurnalutz jsdvnjs” și pe spate, o altă pagină cu tot felul de însemnări la fel de stupide de genul ”Fără eaaa e lunnnnggggggg despre mine aaaaa da să ne înscriem la Avon nușșșș tacii că Ilinca ascultă colindeee vara” și alte prostii fără sens.
Interiorul arată destul de acceptabil. Se poate să găsești fără să vrei câte un cuvant pe pagină (adică doar un singur cuvânt pe pagină vreau să zic) ca de exemplu ”ȘTRUMF”, scris frumos, cu litere mari. Pe alte pagini poți vedea tăieturi, ștersături cu un anumit ”pic” și inimioare tăiate de niște săgeți (ee... vârsta).



Mai mult nu pot să spun că deja intru în lucruri prea personale. :-)