Buburuza...

Nu vreau să pară o poveste de dragoste. Nici nu este! Sunt doar câteva rânduri însemnate fără înţeles sau profunzime.

"Am capturat o buburuză găsită în camera mea lângă o floare. De aici a început toată povestea. De la... o insectă. O priveam cu toată dragostea şi îi vorbeam despre ceea ce-mi venea pe loc în minte (maşina roşie care tocmai trecea pe stradă, o frunză, ora de sport ş.a.m.d). Dormeam cu ea la cap. Simţeam dragoste pură (probabil şi ea la fel). Eu, buburuza şi iubirea. O hrăneam cu seminţe, susan şi îi puneam picături de apă pe frunze. Trăia boiereşte. Mai bine de atât nu se putea. Ziua stătea la geam şi respira aer curat prin găurele făcute de mine. Dar poveste se termină aici: buburuza a evadat.

Probabil că vă aşteptaţi la un sfârşit de gen: şi buburuza se transformă într-un prinţ.