Despre oameni în general.

Uneori, oamenii sunt ciudaţi. Se îmbracă ciudat, merg ciudat, mănâncă ciudat, vorbesc ciudat, clipesc ciudat, respiră ciudat, zâmbesc ciudat, arată ciudat, cântă ciudat, iubesc ciudat, sarută ciudat. Asta nu am putut să înţeleg niciodată de când m-am născut până acum. Asta or numi ei, oamenii, simplitate? Nici nu mai ştiu să viseze. Au prea mult timp pentru ură. Şi de asta îi văd nişte CIUDAŢI. Oi fi şi eu un om. M-oi comporta şi eu ciudat. Probabil merg şi eu ciudat, cânt ciudat, mă îmbrac ciudat. Dar cel puţin ştiu încă să mai visez. Şi nu mai înţeleg încă un lucru la oameni. De ce nu mai cred in Moş Crăciun? De ce nu mai cred în Sf. Nicolae? De ce au uitat că odata, undeva departe, chiar a existat un " Moş Crăciun" care aducea daruri? A existat în sufletul fiecărui om. Să încercăm să avem mai puţin timp pentru ură. Să încercăm să visăm, să credem, să zâmbim şi să iubim.