Poveste.

Stăteam cu cartea în faţă: cică citeam. Dar nu făceam asta. Gândul îmi zbura prin alte lumi ciudate, în care creaturile verzi şi imense conduceau, în care dragostea nu exista iar ura şi invidia erau singurele sentimente. Tresăream din când în când. Ştiam că sunt doar gânduri. Dar un lucru mă frământa: gândurile devin lucruri. Nu există în realitate creaturi verzi şi imense cum apăreau în mintea mea, dar pot exista.

Ridic privirea, las creionul jos şi povestea se termină.