Autoportret.

" Eu ştiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental. Zadarnic încerc să mă ascund. Sunt un sentimental ca orice alt adolescent. Pentru că, altminteri, n-aş fi acum întristat. N-am nici un motiv să fiu întristat.
Eu am înţeles de ce nu sunt mulţumit. Pentru că nu mi-am "deschis sufletul" prietenilor. Sunt şi eu ca toţi ceilalţi.
Am şi eu nevoie de prieteni. Zadarnic mă minţeam. Şi eu, ca toţi ceilalţi.
Vreau adevărul, până la capăt. Vreau să fiu sincer.[...]
Mai mult. Sunt cel mai nătâng dintre toţi, orişicât m-aş ascunde. Sunt atât de nătâng, încât nici nu mă revoltă noaptea aceasta pierdută, şi slăbiciunea sufletului meu, şi ruina voinţei mele, şi pustiul minţii mele. Şi scriu aici, în loc să mă biciuesc şi să mă purific. Sunt dezgustat de tot, chiar şi de durere. Căutam durerea trupului. Acum...
Şi nici nu mi-e somn. Şi nici nu pot citi.
Ceea ce înseamnă că sunt imbecil."
(Mircea Eliade- Romanul adoleşcentului miop)