Inspiraţie.

Nu ştiu de ce, dar într-o seara, stând fără motiv la geam, deşi nu vedeam decât casa vecinului, mi s-a părut că privesc o lume ciudată. Deobicei, nu eram decât într-o lume plină de maşini, de probleme, de boli. Dar, pentru puţin timp, am reuşit sa intru într-o altă lume, ciudata, neobişnuita şi in acelaşi timp, înfricoşătoare. Şi în momentul acela am început să scriu ce vedeam. Nu am reuşit decât trei versuri care erau cam aşa :

Numai câinii se aud lătrând.

Siluete fantomatice se văd în depărtare.

Mă cuprinde o teamă nebună de viaţă, de tot.